Mintia, un nou motor energetic. Primul megawatt produs de noua centrală pe gaze de la Mintia a fost injectat în Sistemul Energetic Național, marcând un moment simbolic și strategic: revenirea unei platforme energetice majore după aproape cinci ani de la oprirea fostei termocentrale pe cărbune. Nu este doar o repornire industrială, ci începutul unei schimbări de echilibru în piața de energie din România.
Mintia – investiție de peste un miliard de euro
Noua centrală de la Mintia este, probabil, cel mai important proiect energetic al României din ultimii ani. Investiția, estimată la 1,2–1,4 miliarde de euro, aduce în sistem circa 1.700 MW noi, într-o configurație modernă de ciclu combinat gaz–abur (CCGT), proiectată pentru randament ridicat și emisii semnificativ mai mici decât vechea producție pe cărbune.
Din punct de vedere tehnic, Mintia nu trebuie privită simplist ca „două grupuri de 550 MW”. Centrala este o configurație 2+1: două turbine cu gaz de mare putere, fiecare de aproximativ 550 MW, două cazane recuperatoare și o turbină cu abur comună de circa 600 MW. În funcție de regimul de operare și de condițiile tehnice, puterea totală ajunge la aproximativ 1.700 MW. Vorbim, așadar, despre o instalație de dimensiuni excepționale pentru sistemul energetic românesc.
Întrebarea-cheie nu este dacă Mintia este mare, ci ce rol va avea într-un sistem energetic aflat în tranziție. România nu duce lipsă doar de capacitate instalată, ci de capacitate disponibilă exact în orele critice: seara, iarna, în perioadele de secetă sau de vânt slab. În aceste intervale, importurile cresc, iar prețurile explodează.
Aici intervine Mintia. Centrala poate acoperi rapid goluri mari de producție, mai ales în orele în care fotovoltaicul dispare, hidro este limitat, iar importurile devin foarte scumpe. Totuși, dimensiunea grupurilor este, simultan, avantaj și limitare. Un grup de 550 MW nu este o baterie și nici o hidrocentrală de reglaj fin. Deși flexibilă pentru un CCGT modern, Mintia rămâne o mașinărie industrială mare, care nu poate porni și opri economic pentru fiecare dezechilibru minor din sistem. De aceea, ipoteza unei funcționări continue de 7.000–8.000 de ore pe an pare prea optimistă într-un sistem cu tot mai mult solar.
Impactul real al Mintiei se va vedea în costul marginal al energiei. În multe intervale, prețul pe piața spot este stabilit de ultima tehnologie necesară pentru a acoperi cererea. Dacă acel ultim MWh vine din importuri scumpe sau din centrale vechi pe gaz, prețul urcă. Dacă Mintia intră în locul lor, prețul marginal poate scădea. Nu însă în toate orele.
Mintia nu va concura cu fotovoltaicul la prânz, când prețul marginal este aproape zero. Nu va concura cu hidro ieftin în perioadele bogate în apă și nici cu nuclearul în bandă. Influența sa va fi concentrată în orele de dimineață și seară, în zilele de iarnă, în perioadele cu vânt slab și în situațiile de stres din sistem. Efectul nu va fi „energie ieftină permanent”, ci reducerea vârfurilor extreme de preț și a volatilității.
La o putere instalată de 1.700 MW, producția anuală depinde decisiv de numărul de ore de funcționare. Un scenariu realist pentru perioada 2028–2030 indică 4.000–5.000 de ore pe an, adică o producție de aproximativ 6,8–8,5 TWh. În acest scenariu de bază, centrala nu funcționează permanent în bandă, ci este intens utilizată iarna și seara, iar vara poate fi redusă sau oprită în anumite intervale cu producție solară ridicată.
Efectele ar fi clare: o reducere a prețului mediu pe PZU cu circa 5–10% față de scenariul fără Mintia, scăderea importurilor în orele scumpe, mai puține episoade de prețuri extreme și o presiune economică crescută asupra centralelor mai vechi și mai ineficiente. Mintia devine importantă, dar nu domină piața în fiecare oră.
Există și un scenariu optimist, în care centrala ar putea funcționa 5.500–7.000 de ore pe an, producând până la 9–12 TWh. Acesta presupune însă gaz competitiv și disponibil inclusiv din Marea Neagră, interconexiuni solide pentru export și o cerere regională ridicată în Ungaria, Serbia, Bulgaria și Balcani. În acest caz, România ar putea deveni exportator net în multe intervale, iar prețurile medii ar fi cu 10–15% mai mici decât fără Mintia. Probabilitatea acestui scenariu este însă mai redusă, pe fondul expansiunii accelerate a fotovoltaicului și a bateriilor.
La polul opus, un scenariu restrictiv ar însemna doar 2.000–3.000 de ore pe an, cu o producție de 3,4–5,1 TWh. Mintia ar deveni în principal o centrală de securitate energetică, activată în orele rare, dar critice. Impactul asupra prețului mediu ar fi limitat, însă valoarea ar veni din reducerea vârfurilor de preț și din servicii de sistem, nu din volum mare de energie vândută.
Într-un sistem cu mult solar, diferența dintre prânz și seară devine abruptă. La ora 13:00, prețurile pot fi foarte mici; la ora 19:00, solarul dispare, consumul rămâne ridicat, iar prețul crește. Mintia este utilă exact pe această rampă de seară. Dar dacă prețul rămâne mic 6–8 ore pe zi, centrala trebuie să aleagă între funcționare la sarcină redusă sau oprire, cu toate costurile asociate pornirii și contractelor de gaz.
De aceea, bateriile devin esențiale. Dezvoltatorul a anunțat intenția unor investiții masive în stocare, de ordinul a 2.500 MW, inclusiv la Mintia. Combinația gaz + baterii poate deveni mult mai profitabilă decât centrala singură, permițând absorbția energiei ieftine la prânz și livrarea seara, în timp ce Mintia acoperă perioadele mai lungi de deficit.
Pentru consumatorul final, efectul nu va fi o ieftinire automată și uniformă a facturilor. Prețul energiei este doar o componentă a facturii, alături de tarife, taxe și contribuții. Impactul real va fi o scădere a prețurilor angro în orele scumpe, volatilitate mai mică și un risc redus de crize de aprovizionare.
Mintia va ajuta decisiv Sistemul Energetic Național, dar nu va transforma România într-o piață cu energie ieftină permanent. Valoarea sa reală nu stă doar în MWh produși, ci în MWh produși la momentul potrivit. Într-un sistem dominat tot mai mult de regenerabile, Mintia va fi pilonul de stabilitate care reduce importurile scumpe exact atunci când România are cea mai mare nevoie de energie.