Seceta a redus drastic producția hidro, un reactor al Centralei Nucleare de la Cernavodă este oprit, iar nivelul foarte scăzut al Dunării ridică semne de întrebare și pentru funcționarea celui de-al doilea. În aceste condiții, autoritățile au făcut apel la populație să reducă voluntar consumul de energie în orele de vârf și încearcă să crească debitul fluviului prin lucrări de deblocare a șenalului navigabil.
Paradoxul este că România are, pe hârtie, suficiente centrale pentru a produce aproape 20.000 MW, de peste două ori mai mult decât consumul maxim obișnuit. Totuși, în dimineața zilei de 6 august, Sistemul Energetic Național producea doar 5.638 MW, adică aproximativ 29% din capacitatea instalată, iar diferența față de consum era acoperită prin importuri.
Explicația este că puterea instalată nu înseamnă producție disponibilă în orice moment. Hidrocentralele depind de apă (seceta afectează producția), parcurile eoliene de vânt, iar fotovoltaicele produc doar în timpul zilei. Sistemul energetic trebuie să mențină permanent un echilibru între consum și producție, iar fiecare tehnologie contribuie diferit în funcție de condițiile naturale.
Cea mai mare capacitate instalată o are hidroenergia, cu aproape 6.700 MW. Totuși, a appărut seceta, iar hidrocentralele produceau în dimineața analizată doar aproximativ 1.200 MW, și la prânz producția coborâse chiar sub 500 MW. Deși lacurile de acumulare erau umplute în proporție de aproximativ 70%, apa este utilizată atent pentru a asigura atât producția de energie, cât și celelalte necesități, iar centralele nu pot funcționa permanent la puterea maximă.
În schimb, energia solară a schimbat complet balanța sistemului în doar câteva ore. Dacă dimineața centralele fotovoltaice produceau aproximativ 1.250 MW, la prânz ajunseseră la aproape 2.600 MW, adică peste trei sferturi din capacitatea instalată. Practic, energia solară a devenit principala sursă de electricitate din România și a eliminat temporar necesarul de importuri.
Situația a fost însă complet diferită în cazul energiei eoliene. Deși România are peste 3.100 MW instalați în parcuri eoliene, lipsa vântului a făcut ca producția să fie de numai câteva sute de megawați, demonstrând încă o dată cât de dependentă este această tehnologie de condițiile meteorologice.
În perioadele în care sursele regenerabile fluctuează (cum ar fi seceta), centralele pe gaze devin elementul-cheie pentru stabilitatea sistemului. Acestea pot porni și opri rapid grupurile energetice și compensează variațiile producției din surse regenerabile. În ziua analizată, centralele pe gaze au funcționat la aproximativ 40-45% din capacitatea disponibilă, reducându-și producția pe măsură ce energia solară a crescut.
Energia nucleară rămâne cea mai stabilă sursă de electricitate, însă și aceasta este afectată de contextul actual. Cu unul dintre reactoarele de la Cernavodă oprit, centrala funcționează la aproximativ jumătate din capacitatea sa instalată, iar eventualele probleme și la reactorul al doilea ar însemna pierderea altor aproximativ 700 MW.
În ansamblu, prognoza Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei arată că România va produce în acest an aproximativ 93% din energia pe care o consumă și va continua să importe diferența necesară echilibrării sistemului. Importurile nu indică neapărat lipsa capacităților de producție, ci faptul că acestea nu pot funcționa simultan la puterea maximă.
Specialistul în energie Otilia Nuțu consideră însă că vulnerabilitatea actuală este și consecința investițiilor întârziate.
„Situația în care am ajuns astăzi este urmarea faptului că noi n-am făcut investiții când trebuia să le facem. Am avut foarte multe oportunități”, afirmă aceasta.
Potrivit expertului, cea mai mare problemă a României nu este lipsa centralelor electrice, ci deficitul de capacități de stocare. În prezent, România dispune de aproximativ 600 MW de stocare în baterii, suficient pentru puțin peste o oră de funcționare, în timp ce în orele de seară deficitul poate depăși 2.000 MW timp de mai multe ore.
„Ar fi fost bine dacă am fi avut de cinci-șase ori mai multă capacitate de stocare decât avem acum”, spune Otilia Nuțu.
Expertul apreciază că investițiile în energie regenerabilă, combinate cu baterii, reprezintă deja cea mai eficientă soluție economică. În opinia sa, proiectele care integrează energie solară, eoliană și stocare sunt astăzi mai competitive decât noile investiții în cărbune sau chiar în unele centrale convenționale.
Criza actuală arată că problema României nu este lipsa centralelor, ci lipsa flexibilității sistemului energetic. În condițiile în care producția din surse regenerabile depinde de vreme, iar hidroenergia este afectată de secetă, investițiile în stocare, noi capacități flexibile și modernizarea rețelelor devin esențiale pentru reducerea dependenței de importuri și pentru creșterea securității energetice.