Semnal de alarmă. România ajunge să exporte energie electrică la prețuri foarte mici în orele de surplus și să o importe înapoi, seara, la costuri de până la cinci ori mai mari. Dezechilibrul nu ține de lipsa producției, ci de incapacitatea sistemului energetic de a gestiona inteligent momentul consumului, avertizează expertul în energie Dumitru Chisăliţă.
Semnal de alarmă privind vulnerabilitatea sistemului energetic
Potrivit analizei sale, în luna aprilie România a exportat energie electrică la un preț mediu de aproximativ 50 euro/MWh, în timp ce în aceleași săptămâni a importat energie, în orele de vârf de seară, la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh. Dezechilibrul este evident în relația cu Bulgaria: România a importat energie electrică în valoare de aproximativ 33,4 milioane de euro, dar a exportat doar de circa 5 milioane de euro.
Deși cantitatea de energie importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape șapte ori mai mare. Diferența reflectă, în opinia specialistului, un dezechilibru structural major: România exportă energie ieftină în orele de surplus și o reimportă scump în orele de vârf de consum.
„Nu mai contează cât produci, ci când produci. Aprilie 2026 a transmis un semnal clar României: problema nu este lipsa de producție, ci lipsa unei abordări inteligente și a flexibilității sistemului energetic”, afirmă Chisăliţă.
Acesta subliniază că în noua economie a energiei avantajul competitiv nu aparține statelor care produc cel mai mult, ci celor care pot gestiona eficient stocarea și utilizarea energiei. Din acest punct de vedere, Bulgaria a avansat mult mai rapid decât România.
Deși România are aproximativ 10.100 MW instalați în eolian și fotovoltaic, inclusiv prosumatori, față de circa 6.700 MW în Bulgaria, vecinii din sud reușesc să monetizeze mai bine tranziția energetică. Motivul principal este investiția masivă în stocare. Bulgaria a depășit deja 2 GW putere instalată în baterii și are aproape 8 GWh capacitate de stocare, cu proiecte în dezvoltare care vizează atingerea rapidă a pragului de 10 GWh. România, în schimb, are doar aproximativ 0,6 GW putere instalată în baterii și puțin peste 1 GWh capacitate de stocare.
Diferențele devin și mai clare atunci când sunt raportate la dimensiunea sistemelor energetice. În România, capacitățile de stocare reprezintă aproximativ 6% din totalul capacităților solare și eoliene, în timp ce în Bulgaria raportul ajunge la circa 30%. De asemenea, puterea instalată în baterii reprezintă doar 7,5% din consumul mediu orar de vârf în România, față de aproximativ 40% în Bulgaria.
Potrivit lui Chisăliţă, ambele state au ajuns deja la un nivel ridicat de penetrare a energiei regenerabile, raportul dintre capacitățile eoliene și solare și consumul intern fiind de aproximativ 80% în România și 74% în Bulgaria. Diferența esențială nu este așadar cantitatea de regenerabile, ci capacitatea de echilibrare a sistemului.
În lipsa stocării suficiente, sistemul energetic românesc devine rigid și vulnerabil. În orele de prânz apar prețuri foarte mici, uneori apropiate de zero, iar energia este evacuată rapid către export. Seara, când producția solară dispare și consumul crește, România intră într-un deficit de flexibilitate, ceea ce generează vârfuri de preț și importuri scumpe.
„Bulgaria începe să ocupe poziția regională de furnizor de flexibilitate. Fără stocare, regenerabilele românești riscă să intre într-un proces accelerat de canibalizare economică”, avertizează președintele Asociaţia Energia Inteligentă.
În opinia sa, riscul nu este doar economic, ci și geopolitic. În următorul deceniu, influența energetică va fi definită de capacitatea de stocare, nu doar de producția de energie verde. România riscă astfel să ajungă într-o situație paradoxală: să producă multă energie regenerabilă, dar să capteze prea puțină valoare din ea, cu prețuri ridicate pentru consumatori și vulnerabilități structurale tot mai mari.